Un alt punct de vedere...

Lhoras

2011-12-02T21:33:00.001+03:00

"Stiu cum este cand oamenii se despart. O saptamana de iad, o alta saptamana de groaza, apoi incepi sa uiti, si apoi parca nici nu s-a intamplat, s-a intamplat altcuiva si dai din umeri. Spui "sa fiu al naibii", asta-i viata, asta-i lumea. Ce prostie! Ca si cum nu tu ai fi pierdut ceva pentru totdeauna".

Magicianul, John Fowles

Frumusete...

2011-11-03T00:19:00.004+03:00

Am pus punctele de suspensie deoarece consider ca exista doua tipuri de frumusete. Fiecare te poate ajuta intr-o anumita perioada a vietii, lipsa uneia te marcheaza fara a-ti da seama.
Cea mai dorita este cea fizica, cea care este cartea de vizita si care e decisiva in cazul primei impresii. Exista o intreaga industrie dedicata acesteia. Ea, femeia frumoasa, cea care starneste invidia celor mai putin inzestrate si admiratia tutror barbatilor, primeste favoruri doar pentru ca are sex appeal. Nu doresc sa le privez de drepturile care li se cuvin: daca nu ar sti sa accentueze frumusetea si cum sa se foloseasca de ea, totul ar fi inutil. Cred totusi ca iti e usor sa ai incredere in tine atunci cand toti iti fac complimente si incearca sa-ti intre in gratii datorita legilor atractiei. In copilarie se cladeste personalitatea noastra si tot atunci te poate marca diferenta facuta intre tine si fata populara din clasa. Cand esti inca in faza de crestere nu stii cum sa te ajuti pentru a scoate in evidenta atuurile si de a masca ce nu vrei sa se vada.
Totusi lipsa frumusetii exterioare da posibilitatea dezvoltarii unei frumuseti interioare si a unei personalitati pe masura. Tu, cea care trebuie sa compensezi cumva si sa iesi in evidenta prin alte calitati, dobandesti ambitie, te orientezi asupra viitorului. Nu am vazut/ auzit de nimeni sa aleaga o femeie intr-o functie importanta sau sa-i ofere bugetul firmei pe mana doar pentru ca e frumoasa. Etalonul frumusetii e stabilit de barbat. El e cel care in adolescenta vrea o fata doar sa se distreze, dar care cauta frumusetea interioara cand trebuie sa se casatoreasca. Toate acele calitati, care la un moment dat au parut inutile in detrimentul frumusetii fizice, sunt esentiale in jocul iubirii.
Vreau sa precizez ca ma refer la calitatile fizice brute. Personal mi se pare urata o femeie care este neingrijita. Cei trecuti prin viata spun ca frumusetea e trecatoare si conteaza ce ai in cap, asta va face diferenta in final. Ei bine, eu inca sunt in perioada de formare si caut ambele tipuri de frumusete. Echilibrul ramane de stabilit.

Just you an me!

2011-11-02T20:33:00.001+03:00

Walked when I soulda run/ Ran when I shoulda walked

2011-10-25T00:16:00.003+03:00

Am realizat ca imi e imposibil sa fiu fericita. Nu, nu este vorba ca altii ma fac nefericita, nu e vorba de a arunca vina asupra cuiva. Imi asum in totalitate vina. Cum este posibil ca cineva care are doi parinti minunati, un iubit care o adora, casa mult visata, sa nu fie fericita? E simplu- ii e imposibil sa fie fericita. Si cum oare poti fi fericit daca atunci cand obtii ce-ti doreai deja te gandesti la ce nu ai, la ceea ce nu faci, la ceea ce nu esti? Orice pas facut e facut in functie de cat de mult ii afecteaza pe cei din jur - in permanenta prinsa intre ceea ce cred ca e bine pentru mine si cum ii afecteaza pe cei dragi. Sunt pierduta, am uitat cum sa fiu fericita, am uitat acel sentiment pur. In permanenta fac lucrurile pe dos- cand trebuia sa las lucrurile sa curga de la sine le-am grabit, cand trebuia sa fac ceva am asteptat. Oare chiar nu ma pot incadra in tiparul stabilit de cei din jur sau ceea ce fac eu este ritmul perfect pentru mine? Sentimentul de vinovatie ma coplesteste. Dorinta de a satisface asteptarile celor dragi mie m-a lasat fara vlaga. Nici nu mai tin minte momentul in care am inceput sa fac totul din inertie, ghidata de altii. Trist, stiu! Daca imi asum un risc si fac ceva care imi place si stiu in sinea mea ca ma va ajuta pe viitor, incep sa ma invinovatesc ca dezamagesc pe alt plan. Orice ajutor primit il vad ca pe o povara pusa asupra celorlalti. Am uitat sa ma opresc si sa indraznesc sa simt ceva, alteceva in afara de regret, vina, tristete. Eu sunt de vina - nu stiu sa fiu fericita, nu stiu sa-i fac pe altii fericiti!

Mă întorc la tine...

2011-02-24T03:16:00.003+02:00

Bună dimineața, dragul meu complice! Ca de obicei, când am nevoie de alinare revin la tine, cel care îmi oferă alinarea de care am nevoie. Mă pierd din nou în rutină, am uitat să mă iubesc, am uitat cum e sa fii fericită în mod genuin. Am văzut într-un film o replică care suna așa: ”When I was a child, I spoke like a child, I thought like a child, I reasoned like a child. When I became a man, I put aside childish things.” Hmmm, poate asta e și problema dragule, poate nu am lăsat visurile copilărești în trecur. Dar oare nu vine în contracdicție cu zicala ”dacă nu visezi nu vei ajunge departe”? Poate vei ajunge, dar vei fi mereu nefericit, mereu vei visa mai mult si vei simți că ești neîmplinit. Dar poate asta e soarta noastră, să fim veșnic nemulțumit de ce avem. Se zice că secretul fericirii e ”să fii multumit cu ce ai, dar să îți dorești mereu mai mult”. Mda, qed. Știu unde vreau să ajung, dar nu am nici cea mai mică idee cum să ajung acolo. Am avut ocazia să vorbesc cu cineva pe care admir. Este exact ce vreau să devin, a cărui experiență aș fi extaziată să o am. Îmi vorbea și nu mă puteam opri din a mă gândi că i would kill to learn from her, emana experiență prin fiecare por. E printre puținele persoane care mi-au câștigat admirația, clar! Încă îmi mai caut locul, încă mă mai caut pe mine, încă mai aștept o zi în care să fiu liniștită, sa nu mă mai cert, să nu mai simt că totul în jurul meu se prabușsește, să nu mai simt că trăiesc din inerție, că am devenit atât de închisă în mine încât nu mă voi mai putea deschide în fața nimănui. Mă uit în jur, văd nereguli, nu-mi mai pasă! ridic din umeri și mă retrag în colțul meu. Mă chinui atât de mult să nu deranjez pe nimeni încât am uitat prin ce m-aș putea remarca...poate chiar prin nimic, nici nu mai știu. Aș vrea să găsesc un singur lucru la care să fiu a naibii de bună și mă declar împlinită. Aparent, dragule, restul e praf în ochi...când mai fin, când mai grunjos.

What day is it? And in what month? This clock never seemed so alive

2010-06-30T12:41:00.004+03:00

Andreea

Da, știu, este marți, 29 iunie 2010, sărbătoare chiar, ora 19: 44. Dar de fapt nu e chiar așa. Este timpul în care parcă nu știu ce zi, lună sau an e. Anii trec incredibil de repede, aproape că nu îmi dau seama când am împlinit 22 de ani, când am terminat trei ani de facultate, când am început să îmi fac griji și planuri pentru viitor. Pur și simplu nu știu. Se întâmplă așa multe lucruri într-un timp atât de scurt încât nu ai timp să realizezi câte ai făcut și, parcă, niciodată de ajuns, prin câte ai trecut, sau câte momente frumoase ai avut în viață. Dar ăsta e timpul- zboară și nu te lasă să-ți dai seama când trece. Mă rog...o fi și asta cu un scop, poate. Și atunci de ce întotdeauna oamenii vor să-l dea înapoi? Chestia asta n-am s-o înțeleg niciodată. De ce nu vrea timpul să se întoarcă înapoi, să facem lucrurile ,,bine,,, să se întâmple așa cum vrem noi? Oare din cauză că ,,timpul nu mai are răbdare cu oamenii,, și că acela e singurul moment pe care el ni-l oferă să procedam ,,cum trebuie,,...?

Alexandra

Sunt în mașină și mă uit nepăsătoare la lumea de pe stradă. Răzvan mă încurajează să nu mai fiu așa demoralizată, să fiu mai veselă, totul e bine...vocea lui se aude ca prin vis. Timpul meu s-a oprit în loc, nu mai contorizează momente fascinante, la limită, în care înveți lucruri noi. Nu! timpul meu s-a încăpățânat să stea pe loc și să mă facă să realizez că niciodată nu am fost mai pierdută de mine. Nimic din ceea ce fac nu mă definește ca persoană, nimic nu mă entuziasmează, ceea ce am, deși sunt recunoscătoare, nu mai e suficient pentru mine. Am nevoie să fac ceva care să fie doar al meu și la care să fiu a naibii de bună, sau măcar să încerc. Vreau să fac parte din situații pe care nu le cunosc, să învăț lucruri noi și să cunosc oameni interesanți. Dar la ce-mi e de folos dorința mare de muncă atunci când am ajuns atât de dezamăgită de ce văd în jur încât nu-mi mai pasă de nimic, pentru că văd totul ca fiind în zadar. Și sunt supărată pe mine că am ajuns o persoană care e mult prea nepăsătoare ca să mai schimbe ceva, dar așa e când afli că nu e Moș Crăciun, nu mai simți emoția sărbătorii la fel de intens. Și totuși ceasul asta blestemat pare plin de viață; timpul trece atît de repede și neiertător.

Dăm pagina spre un nou capitol...

2010-06-14T16:28:00.004+03:00

Un șut în fund e un pas înainte! De asta sunt tot mai convinsă. Cum am zis, acum mult timp, cel mai greu mi se pare să ai o relație. Mi se pare mai ușor să îți îndeplinești orice ți-ai propus în orice alt plan, în afară de cel sentimental. Uneori, indiferent de efortul pe care îl depui ca o relație să meargă, nu e suficient.Cel pe care îl iubești poate alege oricând între tine și altcineva, poate să înlocuiască iubirea cu afecțiune, să simtă nevoia să fie singur, să creadă că te cunoaște atât de bine încât să îți reproșeze situații ipotetice, să te facă să îi crezi promisiunile și declarațiile ca apoi să le șteargă cu un burete. Poți realiza că ești un substitut al singurătății, că nu priviți viitorul în același fel, că momentele de fericire sunt doar când nu mai e nimeni în jur. Ce păcat că vă puteți închide în propriul univers. Și la sfârșit nu regreți timpul pierdut, nu îi porți pică că te-a facut să vezi totul în doi, să crezi că tot ceea ce respingeai te poate face fericită, că ai renunțat la tot pentru el, că te-ai schimbat pe tine și întreaga viață pentru el. Ești dezamăgit că nu ai știut cum sa fii totul pentru cel iubit, că nu ai înțeles relația pe deplin, că nu ai fost tu the one. Ironic și stupid! Dar să privim partea pozitiva: când un aspect al vieții se duce de râpă, altul devine prosper.

2010-05-24T16:46:00.001+03:00

I’m not your blue sky anymore
Don’t wanna be that blue sky
‘Cause I’ve got some tears of my own

Is this the best we can get?

2010-04-24T20:32:00.005+03:00

Sunt în bucătărie şi aud un copil tipând ca din gură de şarpe. Din instinct mă gândesc că cine ştie ce lucru rău i s-a întâmplat. Apoi realizez că m-am obişnuit să mă aştept la ce e mai rău. Ieri la ştiri arăta cazul celor două femei în comă după ce au căpătat o infectie în spital. M-a îngrozit mai ales că una din ele, fiind însărcinată înainte de operaţie, se va trezi nemaiputând avea copii. "Uite de asta nu mă uit eu la ştiri. Dau numai nenorociri." mi-a răspuns verişoara mea. Spunem mereu că doar în România se poate aşa ceva, că mai bine e în afară. Aşa să fie? Pe mine sincer gândul că voi descoperi că în altă ţară e mai rău ca aici îmi dă fiori. Cea mai grea lovitură ar fi să descopăr că ţara asta plină de "imperfecţiuni" e mai bine decât în altă parte şi că nu e nevoie să schimbi nimic la ea, să nu mai încerci să o schimbi pentru că se poate şi mai râu. Aşa ceva mi-ar fi greu să accept...

Lately...

2010-04-06T01:31:00.003+03:00

Obişnuiam să văd zilnic curcubeul, să mă scufund zâmbind plină de speranţe şi planuri, într-o lume pe care o aveam la degetul mic. Acum nu mai văd decât gri. Drumul nu-mi mai este lin...mă împiedic adesea. În ce moment viaţa mea a devenit ceea ce nu mi-am dorit niciodată sa fie? Ciudat este că nici nu am realizat când am uitat de mine,cea care avea în plan să cucerească lumea. Însă trecutul nu m-a uitat şi m-a tras de mâneca într-un mod elegant şi plăcut. Am văzut de curând Breakfast at Tiffany's, un film captivant ce m-a făcut în mod ciudat să mă întreb în ce moment am pierdut controlul asupra vieţii mele şi am încetat să visez. În ce moment am uitat să mai pun pensula inmuiată în culori vii pline de speranţă pe tabloul vieţii mele plin de nonculori?

Straniu...

2010-01-12T01:12:00.004+02:00

Vi s-a întamplat vreodată să realizat că viaţa voastră a fost plină de circumstanţe care au dus pană într-un anumit punct? Mie mi s-a întamplat.
În clasa a 7-a în vacanţa de vară am facut o criză de rinichi şi am fost internată. În spital m-am împrietenit cu un baieţel mai mic pe nume Sorin. Întâmplător mamele noastre se ştiau pentru că eram vecini de cartier. Timpul a trecut şi am uitat această întâmplare. Peste ani şi ani, mai exact vara trecută, mama baieţelului mi-a zis că mă ajută ea să fac practică în Galaţi, să fiu aproape de părinţi şi să fiu acasă. Acolo l-am întâlnit pe Răzvan care m-a făcut să văd lumea diferit şi să mă gândesc şi să-mi fac planuri la care nu aş fi crezut în veci că mă voi gândi.
Aşa am cunoscut-o pe Andreea. Venise în clasa a 9-a în vizită la o colegă de-a mea de clasă şi tot ce am reţinut despre ea este că e nebună că şi-a tuns parul foarte lung şi creţ. În primul an de facultate am recunoscut-o la seminarii, dar abia când am nimerit în aceeaşi echipă de proiect am început să vorbim.Şi o suport până în ziua de azi! Pup :D
Ciudat cum apar în viaţă situaţii şi persoane pe care nu le bagi în seamă, dar care pot fi etape pentru viitor. Nu te gândeşti pe moment că o situaţie sau o persoană poate fi o piesă importantă din acest mare puzzle al vieţii pe care îţi vine să-l laşi neterminat, să-l arunci, îl înjuri când nu-ţi iese, dar care te aduce la extaz când îţi scoate în faţa ochilor o piesă care se potriveşte.
Nu cred în destin, dar te face să te întrebi dacă nu cumva...

Obiceiuri de sărbători...

2010-01-02T21:44:00.000+02:00

Ei bine...trecând peste aceste mirifice sărbători am realizat ca în fiecare casă se manifestă anumite trăsături ale acestei perioade. Să începem:
1. Isteria pregătirilor și a curățeniei. Fiecare gospodină care se respectă va trage de ea până în ultima clipă pentru a pregăti n feluri de mâncare. Mi se pare incredibil cum înainte de sărbatori fiecare tipă la fiecare, nervi intinși la maxim, oboseală prostească pentru o zi care parcă constă doar în a nu lăsa nicio urmă de praf prin cele mai ascunse colțuri sau în mâncare în surplus.
2. Găsirea unui loc care să îndeplinească o condiție primordială: să fie mai tare decât locul în care vor merge alții. Toată lumea întreabă unde te duci de sarbatori de te intrebi la un moment dat dacă nu cumva iți scapă ceva și această zi trebuie musai trăită în stil mareț. După ce gasești un loc cât de cât ok începi sa organizezi garderoba, cauți ceva special de îmbracat, dai bani mai mulți pentru o seară după care nu rămâi decât cu bani mai puțini în buzunar și haine pe care probabil nu le vei mai purta niciodată, sau poate doar la o nuntă.
3. Trimiterea ordinarelor ( ordinar= comun) sms-uri de sarbatori, ce conțin aceleași texte obosite, oamenilor cu care probabil nu ai mai vorbit de nici nu mai ții minte cand, dar cu care nu știi când te vei mai întalni.
Pentru mine sărbătorile au însemnat întotdeauna timpul petrecut cu familia, mirosul de brad în casă, eu visând sub brad uitându-mă la globul roșu de 22 de ani care se învârte sub îndrumarea mea. Atât de simplu și totuși atât de greu de obținut odată cu trecerea timpului...

2009-12-22T10:31:00.003+02:00

Cu rele,cu bune a mai trecut un an!
Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele!
La multi ani mie!

Acasă...

2009-12-04T21:57:00.005+02:00

M-am săturat să alerg între cele două locuri pe care încerc cu disperare să le numesc acasă, dar care nu mai sunt decât opriri în drumul meu. Simt că nu aparţin niciunuia. Amandouă mă cheamă, mă atrag.Mă uit pe fereastra murdară a vagonului şi văd în depărtare luminiţele care sunt vii...ahhh...oare am ajuns "acasă"? Înainte să ajung în oricare din punctele B sau G îmi fac atatea planuri, îmi pun atatea speranţe în timpul petrecut pe fugă cu fiecare încât e imposibil să nu fiu dezamagită. Nu e vina lor că nu mă mai fac fericită pentru că pur şi simplu nu le mai doresc atât de mult. Este ca acea iubire în care realizezi că există sentimente, dar nu e ceea ce trebuie să fie. B+G ar face un tot frumos, dar B şi G sunt la 4 ore depărtare cu trenul. Mă simt prinsă între două puncte pe hartă care ascund în ele lucruri şi persoane care contează mult pentru mine...dar nimic mai mult. Ele nu mai ascund secretul zâmbetului meu. Şi acum aştept...aştept să văd ce decizie voi lua...G îmi trimite ceva ce iubesc sau caut alt loc, X să spunem?

Desire

2009-11-12T19:08:00.002+02:00

Two hearts fading, like a flower.
And all this waiting, for the power.
For some answer, to this fire.
Sinking slowly. The wateras higher.
Desire

With no secrets. No obsession.
This time I'm speeding with no direction.
Without a reason. What is this fire?
Burning slowly. My one and only.
Desire

You know me. You don't mind waiting.
You just can't show me, but God I'm praying,
That you'll find me, and that you'll see me,
That you run and never tire.
Desire

for someone...

Şi totuşi...

2009-10-30T20:16:00.007+02:00

Mă uit pe fereastră...plouă.Să fiu a naibii dacă nu stau în pat toată ziua! Aha, vezi să nu :-j. Îmi era pregătită o doză mult prea mare de realitate pentru o singură zi, aş îndrăzni să zic.

O persoană apropiată mie a fost operată azi deoarece prezintă risc ridicat de cancer. Am ajuns la spital imediat cum a fost adusă de la reanimare. Nu vreau să vorbesc despre serviciile medicale care lasa de dorit şi câte analize greşite a primit până la un diagnostic corect, ci despre privirea ei. Mă uitam la ea în timp ce o mângâiam pe mână şi mă gândeam la ce se poate gândi o persoană care luptă literalmente pentru viaţa ei. Ce regretă ca a făcut sau ce şi-ar dori să facă? Ar fi egoistă să facă tot ceea ce doreşte şi numai ce e în interesul ei? Sau s-ar închide într-o carapace doar cu propriile-i gânduri? Ar fi disperată la gândul că asta e tot? E împăcată cu gândul că părăseşte această lume? Ce?...Numai cineva în această situaţie poate răspunde. Eu pot să vă zic doar din exterior: am avut în faţa mea o persoană altruistă care nu vroia să deranjeze sau să îngrijoreze, o femeie care îşi iubeşte soţul căruia nu i-a zis că se operează pentru a nu-l face să sufere mai mult, o mamă care îşi iubeşte fiicele pe care le-a protejat de o ciocnire brutală cu realitatea, un om care îşi potoleşte frica spunându-şi atât: " Vezi tu...prin viaţă trebuie să treci prin toate.Asta e...".

Venind cu metroul la cămin mă uitam în jur şi mă gândeam că nu e zi în care să nu facem sacrificii. Muncim pentru nişte bani care oricum ajung în mâna altora şi de care abia apucăm să ne bucurăm, învăţăm pentru un viitor strălucit care întârzie să vină, o relaţie la distanţă în speranţa că vor veni vremuri mai bune...şi pentru ce? Simt cum ceva îmi lipseşte mereu, ca şi cum nu aş fi decât pe jumătate: locuiesc undeva unde nu simt că e acasă, într-un oraş care mi se pare din ce in ce mai puţin primitor, îmi petrec zilele între oameni care nu ar şti dacă aş dispărea pentru că nici nu ştiu cum arăt, ce gândesc sau cine sunt, oricât mă străduiesc nu voi fi mai sus de cât e media, trăiesc mereu în compania unui dor nebun, melancolia îmi este complice în tot.

Şi mă întreb dacă nu e mai bine să uităm de promisiunile făcute de alţii sau pe care ni le facem zilnic şi să ne mulţumim doar cu ce ni se oferă acum, care ne mulţumesc acum? Sincer, cred că ne-am obişnuit cu nesiguranţa de a nu pierde ceva bun dacă nu facem tot ce putem până ne secătuiesc puterile şi ajungem la limită...

Guano Apes - Pretty in scarlet
Asculta mai multe audio Muzica

Niciodată la fel...

2009-08-27T01:22:00.003+03:00

Stau cu foile în faţă, dar gândul îmi e departe...îşi doreşte să evadeze într-o lume pe care a cunoscut-o cândva şi care nu va mai fi la fel...
O lume în care o sărutare pe frunte te liniştea şi îţi golea mintea de orice frică, când lumea nu era atât de rea şi ipocrită să joace jocuri murdare doar pentru propriul amuzament...o lume în care îmi era suficientă o strangere de mînă şi un zambet pentru a-mi însenina ziua...o lume în care să faci un gest de politeţe venea involuntar din buna educaţie...o lume în care iubirea însemna doar să împarţi un bun cu cineva.
Aş vrea să nu mai caut în permanenţă întenţiile ascunse ale fiecărui gest, al fiecărui surâs, al fiecărei vorbe spuse. Cum pot să mai cred că lumea se poate schimba în bine când zilnic se încăpăţâneayă să-mi demonstreze contrariul? Mi-aş dori să nu ştiu că pentru unii e mai importantă o aventură decât o prietenie, că unele sunt atât de egoiste încât să ofere speranţe deşarte doar pentru ca sunt atât de egoiste încât să ofere speranţe deşarte doar pentru ca sunt conştiente că au acea putere, când unii strică prietenii pentru câteva clipe de extaz, când se spun vorbe care dor doar pentru că pot fi urmate de " Îmi pare rau!", că trebuie să te mulţumeşti cu ceea ce primeşti şi să încerci mereu pentru să păstra acel lucru...
Ah...până şi iubirea a devenit o luptă constantă. Cât de bine era când fericirea o găseam într-un bileţel de amor, într-un sărut, într-o privire pe ascuns, într-o promisiune. Acum toate ni se par o minciună îmbrăcată în rochie de mireasă...iată cât de imuni am devenit faţă de lucrurile simple şi frumoase...
Unde sunt vremurile când o pensulă pe planşă ne colora viaţa, când o melodie ne facea să visăm şi să trăim pe acordurile ei, când o carte bună ne făcea să tresărim în dorinţa de a trăi o experienţă asemănătoare,când un fluture ni se părea făptura cea mai gingaşă, când eram atât de optimişti să ne punem dorinţă când prindeam puf de păpădie, când eram în stare de orice nebunie din iubire în loc să gândim la rece dacă merită efortul, cănd la auzul că el te place te simţeai cea mai frumoasă, când nu trebuia să lupţi al naibii de greu pentru un singur moment fără griji...
Am obosit să simt în permanenţă că "eu" nu sunt de-ajuns, că mereu trebuie să lupt pentru a obţine şi cel mai mărunt lucru, pentru a mă face observată, plăcută, iubită...şi totuşi e atât de uşor ca alţii să te rănească...

...

2009-08-25T04:03:00.001+03:00

Leona Lewis Don't let me down
Asculta mai multe audio Muzica

you broke me into pieces....

Precum ochiul de apă care pare limpede,dar ascunde un vârtej...

2009-08-18T03:05:00.004+03:00

Aşa mă simt...o visătoare incurabilă ce înoată în propria mare de pesimism.Sentimentele pentru tine au venit şi s-au instalat atât de subtil de parcă ar fi parte din rutina zilnică. Nu a fost cu nimic mai specială ca a celor ce îi vezi zilnic pe stradă, nu va mira pe nimeni când va auzi de ea. Cineva a depus mai mult efort ca celălalt, care în mod normal nu ar fi observat nimic special în persoana de lângă el.

Iubirea ta pentru mine izvorăşte ca răsplată pentru efortul depus de mine pentru a te face să mă cunoşti. Hmm...întrebată să fi fost, înainte de a te cunoaşte, prin ce aş dori să impresionez un bărbat aş fi zis fără să ezit "Prin personalitate!"...acum mă macină că nici măcar tu nu m-ai găsit frumoasă încât să ţi se taie respiraţia şi să mă vezi în fiecare pesoană sau lucru. Nu mă înţelege greşit,dragul meu,nu tânjesc dupa complimente, nu consider că le merit, dar de la tine aş fi dorit să le aud, să mă simt dorită mai mult ca oricănd. Să nu simt în permanenţă că trebuie să creez momente speciale pentru a-ţi aduce aminte de mine, să mă păstrezi mereu în inima ta...

Spune-mi tu cum să cred că sunt specială pentru tine când tu în mine ai văzut ceea ce vezi în altele? Cum pot să te cred că numai pe mine mă vei iubi tot restul vietii când tu nu m-ai făcut să mă simt cu nimic specială în ochii tăi faţă de restul, când a fost nevoie să depun atât efort sâ mă vezi doar pe mine?M-ai fi vrut dacă eu nu mă încăpăţânam sa te am?

Tu îmi ceri mie, cea care caută furtuna dintr-un pahar cu apă pentru a o îmlânzi, să am răbdare...dar tu nu vezi cum totul în mine ţipă sa-mi oferi iubirea promisă, nebună, nu ceva ce se desfăşoară atât de normal...

Te rog...

2009-08-10T23:58:00.002+03:00

Orice lucru vine cu un preţ, nu-i aşa? Am crezut că cel mai greu lucru este să te fac să mă iubeşti, nu să te opresc din a mă îndepărta şi mai mult de tine...
O întrebare îmi răsună acum în minte: "Ce eşti tu pentru mine? cel mai frumos lucru sau cea mai mare dezamăgire?"
Singurul lucru cert în acest moment e lacrima pe care o simt pe obraz...

O zi obisnuită...

2009-07-09T22:31:00.008+03:00

Sună ceasul..să fiu a naibii ce somn ciudat.Iar am adormit cu geamul deschis şi am ochii cat China pe hartă.Ahh...urăsc să vreau mereu să fac doar ceea ce este corect şi să nu iau nimic pe gratis...I blame my parents.În drum spre baie mă întalnesc cu mama care iar vrea să glumească de parcă nu s-a obişnuit cu gândul dupa 21 de ani că nu are cu cine.Ei bine, asta e...măcar are voinţă.Duş,machiat,schimbat de pijamale, mic dejun.Plec.Să o ia naiba de treabă că iar am uitat ceva.Mă intorc. Plec pentru a doua oară.De ce naiba o tot iau pe scurtătura asta unde mă murdăresc pe picioare mai rau ca la ţară la bunici?Ajung în staţie şi normal că numai ce mijloc de transport îmi trebuie mie nu vine.Toată ziua ascult oameni care fac rău, cărora li se face rău, oameni care se ceartă pentru motive pe care nici ei nu le mai ţin minte, clasific orgolii, observ cum unii rămân blocaţi intr-un loc care le face viaţa nesuferită doar pentru că a risca li se pare cu mult mai apăsător.Alte îndatoriri, iar transportul în comun...joy.Unul urlă la săracul telefon si simt că facem conferinţă cu persoana de partea cealaltă a telefonului.Fuck ce curent...iar zboară părul meu în x direcţii..clar nu-l mai aranjez dimineaţa.O cucoană e ofensată că cineva a îndrăznit să inchidă geamul şi nu-i mai bate ei vântul între faţă şi ochelarii de soare...necesari normal..că e mult soare în maşină.Ahh...am o foame de lup...iar ajung la porcăriile alea de fast-food.îmi piere pofta de mancare cand o vad pe una care se pişă în spatele unor masini pe o stradă populată.Mergând spre casă îl văd pe unul care are un câine cat un viţel şi-l ţine de lesă cat îşi face nevoile.Îmi doresc să locuiesc într-o ţară civilizată. Partea tragi-comică e că asta a fost o zi bună.

...

2009-06-25T01:51:00.004+03:00

Mă simt prinsă între nicicum şi niciunde.

Îmi doresc atât de mult să revin la vechiul "eu", dar stiu că nu mă pot întoarce.
Nu mai pot fi ceea ce am fost când acum observ luna întreagă, nu doar semiluna.
Ştiu că este mai mult şi de aceea îmi doresc întregul cerc.

Şi totuşi ceva mă ţine legată de ceea ce odată am fost...suficient de bună.

Îi invidiez pe proşti...

2009-06-18T01:51:00.005+03:00

Sunt cei mai fericiţi oameni.De ce? Simplu.Aţi văzut voi unul care dă vreo importanţă celor care le atrag atenţia,care încearcă să îi înveţe lucruri înţelepte, care îşi fac probleme că nu învaţă destul, că nu vor avea un serviciu pe măsura pregatirii academice, că nu vor avea cu ce să-şi hranească copiii, că nu îşi fac părinţii să fie mândrii de ei, că au jignit pe cineva, că nu s-au comportat într-o situaţie pe cât de bine ar fi putut, că azi nu au realizat nimic, nu au învăţat nimic nou? Nu. Aţi văzut doar ceva injurând, tipând,umflându-se în pene, vorbind "limba românia",sărind la bătaie, afişând un rânjet că te-a aranjat el, care se simte "săxi" într-un tricou care se vrea de firmă, geluit până la refuz, dat cu parfum de nici ţânţarii nu se apropie de ei, care simt maneaua până în adâncul degetului arătător, care se distrează fără să le pese că " libertatea lor se termină unde începe libertatea celuilalt", care sunt misterioşi cănd împărtăşesc muzică cu cei din jur ascultând la căşti, care fac bani indiferent cum căt să arate altora ca ei au, care au "fomei" care cred că senzualitatea reprezintă dezvăluirea a cât mai mult sau "bărbaţi" care să le întreţină, care sunt fericiţi în ignoranţa lor.Dacă eram mai proastă eram mai fericită...pentru că nu-mi făceam atâtea griji.

De ce eu şi nu ea...

2009-06-02T00:34:00.010+03:00

Pentru că eu am fost lângă tine când ceilalţi te vedeau un ratat,eu am avut curajul să-ţi spun adevărul în faţă când celorlalţi nu le păsa,eu m-am plimbat cu tine în văzul lumii dând puţină importanţă că eram unul din acele cupluri in care te intrebi de ce x mai stă cu y, am stat în casă pe canapea în faţa televizorului cu tine când nu ţineai cont că eu vreau să mă plimb, te-am învăţat ca poţi vorbi cu ceilalţi, ţi-am ascultat of-urile şi împlinirile cu entuziasm, eu am zâmbit tolerant când te comportai în cel mai stupid mod, eu am râs la orice glumă nereuşită, am rămas după fiecare ţipăt al tău, m-am minţit de fiecare dată că mă iubeşti, că eşti mai bun ca mine, nu am râs când orgoliul bărbătesc îţi era rănit de soldatul care nu a stat drept la apel, nu am vrut să văd pe altcineva, te-am făcut mereu să crezi că orice decizie luată e de fapt a ta, te-am făcut să te îmbraci fain in mod subtil, te-am învăţat când să taci, că o minciună nu ascunde doar lucruri rele,că un reproş se poate face cu zâmbetul pe buze, că o lectură e mai frumoasă în doi, pentru că eu mă bucur de schimbări cu tine şi nu ţi le povestesc din amintiri, vom face riduri simultan şi nu te las să le numeri pe ale mele până faci şi tu, mă prefac în copil ca tu să te simţi puternic apărându-mă de fantasme, te întreb ce părere ai despre un lucru deşi sunt deja hotărâtă, sunt dispusă să construiesc ceva alaturi de tine nu să vin după ce ai depus tu tot efortul, te las sa crezi că mă interesează hobby-urile tale, am răbdare să te las să mă cunoşti, eu mă gândesc la un viitor alături de tine, pentru că eu te-am făcut ce eşti acum...ea doar culege roadele.

Vonda Shepard-Baby don't you break my heart
Asculta mai multe audio Muzica »

Oh sweet Jesus!!!

2009-05-07T20:18:00.001+03:00

Cadoul fiicei pentru a sa mamă...

2009-03-16T00:39:00.003+02:00

Ce eşti tu pentru mine? Vezi tu,mamă, lumea este făcută din hoţi de frumuseţe...cei care pot face până şi cea mai frumoasă persoană să se simtă un nimic...cei care zic unei fete inocente ca e proastă, celei care îndrăzneşte să viseze ca e stupidă, celei care iubeşte să cerşescă iubirea, celei care are o realizare să i se pară că e inutilă, celei frumoase să i se pară că este grotească.Chiar viaţa are căile sale de a te dărma când crezi ca în cele din urmă ai reuşit să îi dai de cap...îţi dărâmă fiecare vis construit.Tu... ei bine...am să fiu sinceră...eşti cel mai mare critic al meu, mai mare decât îmi sunt eu....dar deşi atunci cand te vin la tine pentru consolare simt ca îmi esti hoţ de frumuseţe...legatura dintre noi îmi zice că esti partea din mine pe care nu o pot pierde căci nu voi mai fi completă.Deci iată.....eşti parte din mine.Oricât de mult m-ai face să mă simt că nu sunt destul, că niciodată nu voi împlini aşteptările tale, eu voi fi mereu lângă tine, nu pot pleca...nu pot renunţa la "mine".

Cadoul meu pentru tine este sinceritate...pentru prima dată completă.Eu sunt fiica ta...cea care are o viaţă mediocră, o situaţie şcolară medie, o viaţă sentimentală care există doar pentru a demonstra că nu pot face nimic normal, cea care încă mai păstrează răni din copilărie.Am devenit o tânără în exterior,dar în interior încă mai sunt fetiţa care aşteaptă ca ceilalţi să radă de ea, cea care nu face nimic bine, cea care este fericită doar în lumea ei, cea căreia îi e frică să lase pe cineva înăuntrul scutului construit...îi e frică să să nu i se ia şi putinul de care are parte...puţinul ei.Privind din afară vor vedea o persoană normală...dar dacă vor privi înăuntru...mă vor vedea doar pe mine...şi nu-mi pot permite să mai fiu dezamăgită din nou. De aceea ,vezi tu, mă mulţumesc cu puţinul pe care îl am, pentru că am învăţat să mă bucur de fericire cu picătura şi din fericirea altora.Sper că m-ai înţeles măcar puţin...pentru că asta sunt eu...iată partea pe care nu ai înţeles-o niciodată. Dacă aş vrea să fie alta? foarte mult...dar niciodată nu a fost după voia mea. Nu mă înţelege greşit...nu am renunţat la luptă...nicidecum....doar că am învăţat să mă mulţumesc cu ce am...

Te pup sincer şi te iubesc... două lucruri pe care le fac din teama de a nu ajunge într-un moment în care să regret că nu am facut-o mai des.A ta fiică...Alexandra.

Adevăr sau provocare?

2009-01-27T01:13:00.006+02:00

Totul începe ca un joc inocent...fiecare riscă. Bila adevărului este pasată de la un jucător la altul peste fileul încrederii. Fiecare pune propria persoana în joc. Este distractiv...regulile uşoare...imposibil să greşeşti.Dar unul din jucatori dă o pasă mai dificilă şi regulile jocului se schimbă.Miza este mai mare...Se aruncă în mod neglijent...singurul scop este victoria, indiferent de suferinţa adversarului.Pasele sunt tot mai îndepărtate, tot mai violente...simţi că nu mai poţi, dar nu renunţi.Tu trebuie sa fii cel care caştigă indiferent dacă în mod corect sau nu.Pasele tale sunt tot mai neglijente, tot mai violente, observi că mă răneşti, dar ştii că poţi strânge mâna la sfârşitul meciului ale cărui reguli amândoi le-am ştiut. Dar oare să fie aşa de uşor?...cum rămane cu mine?...trebuie să tac şi să îţi strâng mâna acceptând argumentul că la început am fost de acord cu nişte reguli ce s-au schimbat pe parcurs?

Am mai trecut un an in palmares

2008-12-27T23:52:00.007+02:00

Primavara spui...drace,sa vezi cate fac! Invat de-i termini pe ai mei si pe ceilalti colegi, ma distrez de nu am sa mai am ce sa fac anul care vine, gasesc un loc de munca sa castig banii mei, voi avea bani de distractie, imi cumpar nu stiu ce lucruri, voi cunoaste enorm dmulta lume. Vine sesiunea. La naiba! invatatul s-a dus dreq. Ei lasa...imi revin data viitoare. Mai am inca multe de facut.Eheee...

Vine vara.Pffff....cald, soare, piscina, munte, muzica, cocktail, summer love...ce munca?!..lasa...ma distrez acum...si las celelalte planuri pe mai tarziu.

Vine toamna...Fuck! Summer love e sezoniera, deci buh-bye.incepe facultatea.Ai tai te bat la cap ca nu ai facut nimic vara asta, dar, daca tot te-ai distrat atat, se asteapta la rezultate bune de la tine.La facultate ai pauza intre cursuri si uite asa ajungi intr-un bar undeva pentru 2 ore sau mai multe.

Nici nu realizezi si a venit iarna.Odata ce ai intrat in spiritul sarbatorilor doar un nou an te mai salveaza.Si uite asa am facut asa muuulte intr-un an...de abia le poti tine sirul.

"Noi" nu există decât în trecut

2008-12-20T00:02:00.004+02:00

- Tu când vei căuta fericirea pentru tine?
- Hmm...mă gândeam când ai sâ vii...
- Şi am venit prea târziu?
- Nu ai cum să vii târziu, aşa cum nu poţi veni la timp sau prea devreme...pur şi simplu nu mai poţi.
- Ştiu. Nu pot veni decât acum...acum doar te pot strânge în braţe...
- Am clipit şi ai dispărut. Noi am dispărut. Nu am ştiut să am grijă de noi...îmi pare rău.
- Şi mie...
- Este norocoasă să te aibă în viaţa ei...sper ca măcar ea să ştie asta...
...

Zambeşte, vin sărbătorile...

2008-12-13T21:58:00.004+02:00

Spune-mi cum poţi ura "Sărbători feiricte!" unui copil care nu are o casă la care să se întoarcă? Unui copil pentru care Crăciunul înseamnă o zi în care tatăl lui are încă un motiv să bea? Unui copil care primeşte în loc de o îmbrăţişare o bătaie soră cu moartea? Unui copil care primeşte cel mult o ciocolată drept cadou? Unui copil care nu are părinţi? Unei mame care ştie că mai are puţin timp alături de copilul ei? Cuiva care îi simte aproape pe cei dragi doar la telefon? Unui tată care trebuie să se uite în ochii copilului lui şi să-i refuze o mică plăcere din lipsa banilor? Unui părinte care şi-a pierdut unicul copil? Unei femei care nu poate întemeia o familie alături de soţul ei?Cum?Cum?!

Mici licurici...

2008-12-09T23:59:00.014+02:00

O prietenă de-a mea s-a hotărât să facă ceva spontan şi să mă viziteze în Bucureşti.A venit tocmai în ziua când urmau să fie aprinse luminiţele cu ocazia sărbătorilor de iarnă.Într-un fel m-am simţit uşurată că e ceva frumos, sau cel puţin de avengură ce îi pot arăta.
Zis şi făcut:în ciuda sfaturilor să nu mergem că e aglomerat, am pornit să provocăm soarta.Ne-am plimbat,am vorbit ca între fete, dar nu am să vă plictisesc cu asta.Vă voi zice ce m-a impresionat în acea zi.
M-a impresionat că în acest oras, care poate fi cu uşurinţă caracterizat drept apatic, oamenii pot sta 40 de minute în frig pentru un eveniment ce ţine mai puţin de 1 minut, care nu le dă alimente, nu le promite nimic, nu le cere nimic. Mi-a plăcut să văd lumea plimbându-se fără o ţintă doar pentru a vedea Bucureştiul frumos ca pentru sărbătoare.
Ajungând la concert am observat o fată sărutând un băiat care era extrem de vesel,cânta una din melodiile Loredanei.Uitându-mă mai bine am văzut că el era într-un scaun cu rotile.Şi totuşi era fericit.Nu se lamenta pentru nimicuri.Aprecia viaţa, ştia să o trăiască.Pentru el aglomeraţia nu a fost un impediment.A venit alături de ceilalţi,de prieteni, de iubită să sărbătorească viaţa.Căci el ştie să aprecieze orice lucru are.Aşa cum am auzit un tânăr ,căruia boala îi controlează corpul, zicând că îi mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a lăsat ce e mai important sănătos:capul.
Oameni de genul te fac să întelegi că eşti un ingrat.Oameni de genul îţi dovedesc că viaţa este frumoasă dacă ştii să o trăieşti.
Acum vă întreb eu pe voi: aţi fi fost recunoscători, ca acel tanar, pentru puţinul pe care îl aveţi? Personal îmi e ruşine de răspunsul meu.

Funny ...

2008-12-02T00:07:00.002+02:00

Cea mai uşoară leapşă...

2008-11-27T23:14:00.004+02:00

1.mereu sfârşesc prin a deveni amica baieţilor ( că tot a menţionat Rere ).Nu e deloc plăcut...chiar nu.
2.cred în prima impresie şi de asta uneori nu îmi schimb părerea despre ceva/cineva chiar dacă ar merita.
3.îmi cumpăr tot felul de nimicuri, în special bijuterii.În final tot lanţul cu medalionul meu preferat îl port.
4.urăsc shoppingul,literalmente.mai bine mă pui să sap un sanţ decât să merg să cumpăr ceva.
5.am perioade depresive fără motiv.I hate them!nu sunt o companie deloc plăcută în acele momente.
6.mereu încep tot felul de lucruri pe care nu le termin.vă rog să mă credeţi că motivele pe care le invoc sunt foarte bune pe moment:p
7.citesc orice carte cu o melodie pe repeat.deşi mă face să citesc mai lent, nu pot altfel.
8.sunt genul care dacă a văzut un episod dintr-un serial trebuie să vadă toate sezoanele.nu am limită,ştiu.
9.sunt colerică.nu cred că mai trebuie să dezvolt.
10.urăsc discuţiile în contradictoriu.cel mai probabil zic ca tine ( deşi cred că tot eu am dreptate).
11.mă supăr greu, dar dacă ai reuşit odată, nu vei mai avea a doua şansă.deci iert foarte greu,dacă nu niciodată.
12.dacă îmi fac ordine acum,peste 5 minute e dezordine.nu înţeleg cum reuşesc,dar se pare că îmi iese.
13.aparent cer foarte mult de la prietenii mei.proabil am eu altă concepţie a prieteniei,nu exclud varianta.
14.am obiceiul să-ţi zic subtil dacă ai greşit sau să te iau peste picior.nu mă pot abţine :-s
15.nu-mi plac persoanele care spun despre ei că sunt x,z,y.deşi admir curajul de a spune,invidiez faptul că pot trăi în lumea lor în care sunt mezu, mi se pare mai adecvat să-i laşi pe ceilalţi să zică/descopere calităţile tale.
16.pfff...visez prea mult.dacă mi-aş folosi jumătate din energia alocată visării aş face ceva cu viaţa mea.
17.deşi sunt născută iarna, urăsc acest anotimp.din cauza frigului mă misc în reluare.
18.urăsc despărţirile şi mă simt vinovată dacă eu trebuie să mă despart de cineva.prefer să fie supărat pe mine,să mă urască.:-??
19.sunt dependentă de cola şi ciocolată.oricine îmi poate spune că nu sunt bune pentru organism,ştiu asta, dar atunci când le consum îmi poţi spune orice, oricum nu te ascult.
20.urăsc să vorbesc în faţa unui numar mare de persoane.am emoţii foarte mari, mai să-mi vină rau, mă crizez, sunt ca şi mută. nu vorbesc până nu scap de discurs.
21. că tot voi face 21 de ani ( fuuck I'm old :( ) mi-am vopsit părul de atâtea ori că nici nu mai ştiu exact care e culoarea mea naturală.ascult melodii atât de diferite că nici nu ştiu ce gen asult.îmi plac atâtea tipuri de filme că nici nu ştiu ce gen prefer.Ceea ce vreau să zic e că, dacă acum zic că e albă, peste 5 minute zic că e neagră.Sorry, can't help it :D

virhilius ai plăcerea.

the fucking little things...

2008-11-19T00:46:00.007+02:00

În fiecare zi aceeaşi poveste.Mă trezesc din cauza zgomotelor din cameră.Îmi fac siesta de dimineaţă.Mă îmbrac repede că vine Andreea şi iar mă aşteaptă pentru că mereu întârzii.Acelaşi drum cu tramvaiul până la metrou.În metrou aceeaşi oameni posomorâţi, aceeaşi voce care anunţă staţiile, acceaşi aglomeraţie,acelaţi drum. La facultate aceeaşi poveste, doar colegii şi profesorii diferiţi.În cameră aceeaşi 4 pereţi, aceeaşi muzică house dată tare de una din colege, aceleaşi persoane în vizită,laptopul.Telefonul zilnic de la părinţi.Film.Somn.Până şi visele şi visurile sunt aceleaşi.Fuuuck!!!

Următoarea melodie poate continua ceea ce vreau să zic.C'ya!

The road to hell is paved with good intentions...

2008-11-05T01:38:00.004+02:00

Visez...ştiu că visez!Merg desculţă pe o stradă oarecare având ca martor doar luna care mă priveşte insistent.Offf,la naiba! sunt desculţă.Dar de ce mă mir? normal că sunt ameţită şi în vis.Off de mi-aş fi luat ceva mai gros peste cămaşuţa de noapte! Wow, ce amuzant să fii singură în vis, să nu se întâmple nimic interesant şi să-ţi mai fie si frig pe deasupra!Opa...stai că văd o lumină în depărtare.Da, este o casă.Merg până la fereastră şi mă văd în toată splendoarea mea la vârsta de 8 ani.Hmm...ok...puteai fi mai inventiv..hello?!A! da,pictez.Mă chinui să fac primul meu tablou.Nu e rău pentru o puştoaică.Aud...nu se poate..ba da...e Fur Elise a lui Bethoven.Da...sunt la ora de pictură şi doamna Andreescu ne-a pus să desenăm un colţ cu natură moartă.Ca de obicei îmi va zice că am folosit culori prea închise, de parcă aş picta viziunea ei.Deja ştiu că mă gândesc să merg alături în sala de pian să văd cine cântă aşa frumos şi poate să schimb pictura pe pian.Ok, e cumva un vis moralizator?E modul tau de a-mi zice că trebuia să nu renunţ la pictură?Oricum amândoi stiam că nu eram destul de bună, aşa că nu văd ce mai e de discutat!S-a aprins altă lumină, altă casă, eu la pian.Da, stiu că de mică mi-am dorit unul, că visam să cânt înainte de a cere prima papuşă, dar vezi tu...e mai frumos când auzi pe cineva care chiar se pricepe.Oricum m-ai pedepsit destul pentru pian la lecţiile de muzică cu doamna Stela de frica căreia învăţam cântecele pe note, ştiam fiecare bemol, fiecare blestemată de pauză.Deci,suntem chit!Altă lumină??? Glumeşti!Mda, lectiile de design vestimentar.Ce pot să zic, eram hotărâtă să-mi găsesc un talent.Ei bine,aici am ales între asta şi şcoală.Ce vină am eu că mama nu a înteles că nu desenezi când termini lecţiile ci, când îţi vine inspiraţia?!De data asta nu am mai fost eu.Altă lumină??? Credeam că scopul somnului e să te trezeşti odihnită, nu mai obosită.Da, aici pictez icoane pe sticlă.Aaa...asta e cea care a apărut în ziarul local.Ei bine, am avut momentul meu de glorie.Ţin minte că vroiam să fiu ucenica pictorului Einhorn, dar mama l-a considerat prea excentric pentru o pustoaică.Da, m-am întălnit recent cu dânsul şi, deşi se supărase când a auzit că nu am mai pus pensula pe pănză de...nici eu nu mai ştiu când, m-a invitat la noua lui expoziţie.Off...acum îmi pare rău că nu am ajuns.Ei oricum, nu stătea expoziţia în prezenţa mea.Nu, deja mă enervez să umblu ca năluca după lumini!!!Aia sunt eu? Deci aia e culoarea mea naturală la păr?Wow, e diferit de ce ţineam eu minte.Off...la naiba cu bliţul ăla.Da,aici cochetam cu fotografia.Eram wannabe artist.De ce m-am lăsat?Varianta care-mi convine e că nu m-am lăsat dar, pur şi simplu nu am mai avut timp.Varianta care pare plauzibilă este că m-am obişnuit să eşuez în ale artei.Pur şi simplu mi se pare că nu am acel ceva.Mulţumit?

PS: Ai uitat să-mi reproşezi şi despre scris.A trecut ceva timp de la ultima poveste.Oare ţi-a scăpat sau ai vrut să-mi faci şederea în propriul meu iad mai plăcută?

Little darling, here comes Andreea :P

2008-11-02T20:08:00.009+02:00

Pentru că fetele ajung să vorbească de te miri ce, eu am ajuns să răspund unei provocări lansate de colega mea Andreea.Deci iată cum o văd eu pe ea:
1.melodia "Here comes the sun" trebuie redenumită "Here comes Andreea", căci ea chiar este ca un soare într-o zi de iarnăş
2.a ales să aibă încredere în mine, să vorbească deschis despre orice o macina.Îmi place că de câte ori trece printr-o întâmplare mai neplăcută, vine şi mi se confesează; mă face să mă simt o persoană importantă în viaţa cuiva
3.ştie că cele mai triste persoane din lumea asta sunt clovnii
4.nu poate da exemplu nicio altă facultate la care ar merge în afară de FCRP
5.ştie să se autoironizeze
6.ştie să facă haz de necaz
7.pune frană în ultimul moment
8.face street dance, deşi sunt convinsă că la fiecare durere de genunchi ar lăsa totul baltă
9.are o mica porecla: "Bombi"
10.este aspirator de specimene rare de băieţi
11.ce-i al ei e pus "departe"
12.nu îşi aşază sprâncenele like NEVER
13.ştie cum să mă calmeze
14.ştie cateva persoane celebre, dar nu o vei auzi spunând de bunavoie asta
15.stie să îmbine utilul cu plăcutul
16.se uită cu viteza melcului la seriale
17.a făcut handball,dar a renunţat din cauza unei accidentări.(De fiecare dată vorbeşte cu nostalgie de acea perioadă)
18. e copilul rebel al familiei Irimia
19.poate trece de la The ultimate tomboy la Sexy thing, profitând de fiecare moment şi aspect al fiecărei atitudini adoptate.Cu toate astea nu realizează cât de mult valorează.
20.o ştiam din vedere încă din clasa a 9-a ; cine ar fi ştiut că vom ajunge până aici?!
21.ma voi opri la 21 de lucruri, vârstă ce o va împlini peste câteva luni deoarece ea mi-a dăruit un moment frumos de prima mea aniversare in Bucureşti.Coboram scările de la metrou, eram supărată că nu îmi gaseam locul în Bucureşti, colegele de apartament erau deja la Galaţi...nimeni să mă îmbrăţişeze de La mulţi ani.Metroul ei venise primul în staţie si mă întristasem şi mai tare că nu mai am nici cu cine vorbi,cand, asta mică a lu' Irimia, îmi întinde un cadou si mă pupă în fugă cu urările de rigoare şi dispare în metrou.am rămas perplexă,surprinsă, fericită, high...nici eu nu mai ştiu.Tot ce ştiu este că mereu îmi voi aminti de acel moment.

Cam atât am putut scrie fără sa mă opresc si fără să aduc modificări.Enjoy,fată!:))

Monosilab de toamnă de George Bacovia

2008-11-02T00:36:00.005+02:00

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge... anii tăi, anii mei
Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

În curând, încet va cădea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel natural,
Bis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.

îi mulţumesc lui virhilius

Alteritate....

2008-10-23T23:40:00.004+03:00

Alteritatea….iată ce mi-a atras atenţia în perioada când învăţam la filosofie.În acea perioadă nu înţelegeam ce vrea să zică Emmanuel Lévinas, mi se părea absurd să placi în celălalt ceea ce tu nu posezi. Pentru mine,atunci când dezvoltai sentimente pentru o persoană, o faceai pentru lucrurile pe care le aveţi în comun.Timpul a trecut, multe s-au întâmplat, multe care întăresc mesajul transmis de citatul auzit deunăzi “ the error of the past is the wisdom of tomorrow”. Acum înteleg că placi o persoană chiar dacă nu este ca tine. Nu suport persoanele care vorbesc cu tine, dar în permanenţă vor să te schimbe.Nu înţeleg de ce mai vorbesc cu tine dacă nu există nimic să-i atragă.Personal consider că acest gen de persoane caută o copie fidelă a propriei persoane, nu pe cineva de la care să audă/vadă/înveţe lucruri noi.
În iubire cauţi o persoană alături de care să devii un tot.Să aibă ceea ce ţie îţi lipseşte astfel încât să formaţi un binom puternic, imposibil de distrus.
În concluzie : da! sunt diferită.Înţeleg că nu-ţi plac anumite lucruri la mine,înţeleg că vrei să vorbeşti cu persoane care îţi împărtăşesc aceleaşi concepte de viaţă,înţeleg că îţi provoc nervi cu fiecare remarcă.Ceea ce nu pot înţelege sunt oamenii care continuă să vorbească cu o persoană pe care nu o întelege, ba mai mult, insistă să o schimbe ( de parcă el ar fi sigur că numai el este un model demn de urmat; probabil i-a zis mama că asa e ).Întrebarea mea este…dacă e aşa…de ce mai vorbeşti cu mine?

Ca doi copii, pe o bancă citind............

2008-09-17T23:40:00.004+03:00

Ne desparte doar masa din restaurant.În aer planează vorbe nespuse, acuzaţii neformulate, o tăcere vinovată, ca acele clipe dinainte de prăbuşire.Suntem faţă în faţă fără să ne atingem, fără să ne privim, temători până la durere să spunem ce gândim.

"Stiu cum este când oamenii se despart.O săptămână de iad, o altă săptămână de groază,apoi începi să uiţi, şi apoi parcă nici nu s-a întâmplat,s-a întâmplat altcuiva şi dai din umeri.Spui:să fiu al naibii,asa-i viaţa,asta-i lumea.Ce prostie! Ca şi cum nu tu ai fi pierdut ceva pentru totdeauna."

John Fowles

te miri ce....

2008-09-11T15:40:00.002+03:00

nu mai avem ce copia de la americani...clar!

Surpriza

2008-09-10T00:40:00.005+03:00

Căutând melodii să-mi amintesc de vremurile ce-au trecut am dat peste fosta trupă Bosquito, actuala Madame Hooligan.Trupa cântă rock alternativ şi au mare succes în SUA, unde şi-au lansat primul album "antiheroes".

http://www.myspace.com/madamehooligan

uite-mă....priveşte-mă atent să mă vezi pe mine...

2008-09-05T01:08:00.007+03:00

Scriu acest post pentru că am atins în fine momentul în care sunt împăcată cu mine...nu mă mai uit la altcineva şi zic.."vreau să fiu ca ea".nu!...vreau să fiu mai bună ca ea, în propriu-mi stil.Eu sunt asa cum sunt...nu mă voi schimba decât dacă mi se pare mie necesar să o fac...mereu voi fi încăpătânată...mereu voi avea o reticenţă faţă de persoanele cărora li se potriveşte întrebarea "Ţi-au murit lăudătorii?"...mereu voi fi ironică...puţine vor fi defectele, celor de care îmi pasă, pe care le pot tolera...niciodată nu voi şti ce stil de muzică ascult...mereu voi admira artiştii...mereu voi avea 1.72...mereu voi avea ochii căprui care îmi trădează orice trăire...culoarea la păr nici eu nu mi-o mai ştiu bine...mereu voi fi la extreme...nu voi putea să mă hotărăsc dacă să fiu înger sau demon.

Şi acum te rog...când vrei să mă cunoşti...uită-te bine la mine,Alexandra.Mereu voi fi cea cu mai multe defecte decât calităţi...nu o fată care ţi-a format o impresie, care ţi se pare draguţă,veselă,cu simţul umorului.Nu-mi reprosa mie că ai fost naiv şi ai văzut ceea ce ai vrut să vezi.

Am zis!

Cuvintele vor fi de prisos...

2008-09-02T00:38:00.008+03:00

Te văd în fiecare dimineaţă când vin la liceu.Îţi văd ochii care lucesc şi parcă-mi zic "În dimineaţa asta nu mai ai scăpare! Te voi lua de mână şi te voi duce unde vom fi doar noi...doar 2."Am crezut că ai rămas doar o amintire,când, iar ai intrat în prezent...însă...nu erai singur.Pentru mine nu a rămas decât privirea ta...care încă îmi zice că nimic nu s-a schimbat.Ea mă minte...căci tu te îndepărtezi tot mai mult.Te văd când alerg să-mi iau pachetul de la gară,exact cum mama îmi povestise ,râzând,că mă visase alături de un necunoscut .Te văd cum mă fixezi cu privirea din metroul alăturat...te văd cum te abţii să clipeşti până când nu pleacă din staţie...parcă îţi e frică să nu dispar.Privirea ta e singura care îmi vorbeşte,singura care are curajul să-mi zică vorbe dulci, singura care îmi promite că în curând totul va fi format din 2...din noi 2.Atunci nu voi mai tânji după glasul tău...e suficient să mă ţii în braţe...

paula cole-i believe in love

2008-08-26T12:05:00.000+03:00

M-am născut pe Google de Ionuţ Caragea

2008-08-12T16:55:00.001+03:00

m-am născut pe Google
am deschis ochii şi am privit printr-o fereastră
către cealaltă lume căreia probabil trebuia să-i spun
Mamă
am atins-o cu degetele mele pătrate
şi mi-a fost teamă… din păcate
să nu o rănesc şi să nu mă rănească
cuvintele mele aveau nevoie de atingere pământească

degeaba ne ţinem de mâini
nu vom avea niciodată priză la public, ci doar la curent
ştim amândoi că adevărata mană cerească
este un abonament

mai demult am primit mesaj de la Dumnezeu
îmi spunea că va veni o zi în care
va exista o singură biserică universală
credinţa, da, credinţa va fi o stare
de euforie declanşată de o perpetuă mişcare
spre nihilism

m-am născut pe o pagină de istorie care
nu va fi niciodată scrisă, cu certitudine
va rămâne o întâmplare
în spaţiul infinit dintre două secunde
mărginit de milioane de pixeli

am murit pe Google
înconjurat de miliarde de ferestre
deschise pur şi simplu din greşeală
sau poate nu ştiai că Dumnezeu este orb

Genus Irritabile Vatum de Ionuţ Caragea

2008-08-12T16:54:00.001+03:00

prima mea naştere a fost cu voia mea
urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr
că limba mea are două tăişuri
şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte
şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit
cât toată tăcerea pe care urma să o urlu
la a doua mea naştere
când urletul meu amuţit de atâta urlet
m-a învăţat să urlu în mine
din toate celulele mele să izbucnească
un urlet tăcut
m-am născut poet fără voia mea
se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri
de unde le scot de parcă aş fi un inventator
un prestidigitator o fabrică de idei de concepte
eram posedat de urletul meu tăcut
ca o tăcere urlândă ca liniştea pietrei în jar
aveam atâta căldură latentă atâta iubire
care mă rodea ca un cancer
mi s-a reproşat că gândesc prea mult
că sunt preaplin de mine că mă cred genial
eu exist prin toate formele subzidirii mele
n-am nevoie de ceilalţi
pentru a înălţa biserici creştine în mine
n-am nevoie de alţi dumnezei care să mă-nveţe
să respir acelaşi aer să vorbesc aceeaşi limbă
cu două tăişuri poate că tot ce doresc este să găsesc
femeia aceea sălbatic de frumoasă
posedată de un urlet tăcut

Efemer de Ionuţ Caragea

2008-08-12T16:52:00.001+03:00

Aceleaşi trepte le cobor
urcând aceleaşi trepte iară
le număr încercând să zbor
în lumea ta imaginară

păşesc pe un covor rulant
ţesut la scară planetară
timpul – cadavru ambulant
îşi răsuceşte o ţigară

inima – groapă de gunoi
oasele – praf în scrumieră
sângele – lacrimi în noroi
sunt homosepiefemeră

2008-08-12T16:51:00.001+03:00

Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi.

Adevăr lipsă de Ionuţ Caragea

2008-08-12T16:49:00.000+03:00

m-am întâlnit cu adevărul
după ce l-am alergat ca Ahab prin oceanele lumii
m-am întâlnit şi-am vrut să-i înfig harponul adânc în inimă

adevărul mă privea cu ochi blajini
înghiţind tone de adevăruri minuscule
un adevăr care se hrănea pe sine cu adevăruri
lăsate de izbelişte
un adevăr care devenise un monstru

nu era mai bine să fiu un Iona în pântecul adevărului
trăind în adevăr murind în adevăr

adevărul mă privea cu ochi blajini
înghiţind tone de adevăruri minuscule

eu priveam adevărul
cu ochiul lipsă

O viaţă semaforizată (in)corect...

2008-08-09T23:19:00.005+03:00

Mă plimbam într-o seară pe străzile din oraşul natal, Galaţi.Odată ajunsă în intersecţia din Doja mi-a atras atenţia gălăgia cauzată de semafoarele stricate.Şi atunci am căzut pe gănduri...din multe puncte de vedere viaţa noastră se aseamăna cu o intersecţie.Când lucrurile merg bine înseamnă că e bine dirijată, iar când lucrurile merg rău....ei bine..mai zici lucruri mai puţin ortodoxe, ca toţi şoferii.Ce bine ar fi dacă am putea angaja pe cineva să aibă grijă să nu se strice nici un semafor şi să evităm un eventual accident.Dar oare ne-am mulţumi să ne fie ghidată viaţa în permanenţă?Oare cum am mai putea simţi că trăim propria noastră viaţă dacă nu riscăm puţin şi accelerăm pe galben?

Tocmai am ascultat melodia asta şi am vrut să împart descoperirea cu voi.Audiţie plăcută!

Clipe furate de Lelia Mossora

2008-08-04T01:23:00.001+03:00

Istoria se repetă…
Este adevărat.
Fiecare trăim clipe
trăite demult…
şi niciodată.
Fiecare visăm visele
de altădată.
Nunţile noastre au devenit
atât de apropiate
chiar dacă a trecut atâta timp
de când nu ne-am întâlnit
decât…în vis.
Şi totuşi
de ce nu putem fi dezlegaţi
de tot ce-a fost,
de tot ce este ?
Mai rămân locurile
demult umblate,
mai rămân părinţii,
mai rămân copiii,
mai rămânem noi,
cei care trebuie să ne mulţumim
cu câteva clipe furate,
cu câteva flori dăruite,
cu priviri ce dor
aruncate de-a pururi înapoi.
Mai întoarce-te aici
încă o dată
să oprim timpul la ora
care ne-a ramas în suflet
când
nu mai există nimeni
si nimic
decât NOI DOI…
cine ştie cât de doi ?
Între noi
mai există cineva
care ne opreşte să greşim
şi totuşi care ne îndreaptă
unul spre altul.
Să plecăm ?
Să ne întoarcem ?
Cine ar şti să răspundă ?
Rămâne veşnic întrebarea
care ne va ninge
sufletul…

Sunt o picătură… de Lelia Mossora

2008-08-04T01:22:00.000+03:00

de ploaie
strivita între pleoapele tale
grele de visuri .
Sunt un gând
rătăcit în părul tău ,
roua dimineţii târzii
incendiate de soare ,
sunt secunda - boaba de nisip
cazută în clepsidra
fără de sfârşit.

Nordul din mine de Lelia Mossora

2008-08-04T01:20:00.000+03:00

Ai devenit rugăciunea mea de seară.
Fără ochii tai
nu pot privi lumea.
Fără mâinile tale
nu pot pipăi infinitul.
Fără buzele tale nu pot săruta florile.
Fără degetele tale nu pot cânta simfonia
iubirii nesfârşite.
Fără tălpile tale nu pot călca
frunzele veştede din altă toamnă.
Ţi-am invăţat chipul pe de rost...
şi l-am aşezat pe faţa mea
ca să pot privi prin ochii tăi,
ca să pot gândi cu gândurile tale,
ca să pot săruta cu buzele tale,
ca să pot mângăia cu mâinile tale
Am învăţat pe de rost fiecare gest al tău
ca să mi te întorc în suflet
ca pe o poveste cu îngeri...
Ţi-am învăţat paşii pe de rost
ca să-i opresc la pragul meu.
Şi am chemat iubirea într-un botez de lumină nouă
ca să o aşez pe fruntea ta
de rege neîncoronat al Nordului din mine

The sea inside de Ramon Sampedro

2008-08-03T15:53:00.002+03:00

The sea inside, the sea inside
And in the weightlessness of the bottom
where dreams come true
two wills come together to make a wish come true
Your look and my look
Iike an echo repeating, without words
Deeper, Deeper
beyond everything through
the blood and the bones
But I always wake up
and I always wish I'd be dead
to have my lips
entangled in your hair

Un sfârşit ,un început de drum?

2008-08-03T00:35:00.003+03:00

Nu am mai scris de ceva vreme...poate pentru că am simţit că nu mai am nimic de zis.În timpul care a trecut am realizat cât e de ciudat cum unii oameni îşi impun singuri anumite limite.Poate pentru că sunt prea convenţionali, poate pentru că nu se aşteaptă ca ceva frumos să li se întample , sau pentru simplul motiv că le e mai uşor să renunţe.Pentru mine a fost un numar ce reprezenta vârsta unei persoane care mă place aşa cum sunt eu.În loc să mă bucur, caut tot felul de motive să fug...să fug înainte să devină prea greu, înainte ca ceva rău să se întâmple.Apoi am văzut următorul clip şi am realizat cât de stupide îmi sunt gândurile.
Problemele mele par copilării pe lângă ale lor.Ei sunt un exemplu, pentru noi toţi, a ceea ce înseamnă să mergi mai departe,să ai încredere în tine şi să visezi ...cîci cu voinţă şi talent poţi face multe.Recunosc...am o slăbiciune pentru oamenii cu talent...iar în faţa celor care şi-l valorifică, deşi viaţa încearcă să le facă drumul mai greu... mă închin.Am avut ocazia să imi testez limitele toleranţei şi de stăpânire a urii faţă de oameni...şi mă bucur că am avut alături persoane care m-au ajutat să trec peste tot şi să mă maturizez .Iar când vezi exemple ca cei doi tineri de mai sus nu ai cum să nu le urmezi exemplul şi să lupţi cum poţi mai bine...căci viaţa nu se termină decât atunci când nu mai ai nici un mijloc prin care să lupţi.

Folclor

2008-06-15T19:23:00.003+03:00

Vocea Irinei Loghin m-a impresionat de pe timpul când ziceam "butătărie" în loc de bucătărie...şi mă întreba tata, în timp ce mă jucam cu Lego, cine cântă.Iată două melodii care sunt mai aproape de inima mea, ca să zic asa. Audiţie plăcută!

IRINA LOGHIN-MAI INTOARCE DOAMNE ROATA

Irina Loghin - BUNA MAICUTA, DRAGA TAICUTA

Nu te-am uitat,dar vezi, te-am rătăcit prin gânduri...

2008-06-14T20:42:00.005+03:00
Am întalnit un om în vârstă în metrou care cauta o biserică în Bucureşti, o biserică pe care o ştia din copilărie, dar la care nu mai fusese de atunci.Nu ştia la ce staţie de metrou să oprească, singurul punct de reper fiind plicul uzat de timp al unei scrisori din 1985.Îi puteam citi tristeţea în ochi... prietenul său din copilărie urma să fie îngropat la acea biserică.După ce l-am ajutat să găsească drumul corect, am rămas gândindu-mă la acel bătrânel simpatic care căuta trecutul...un trecut care pentru el rămasese neschimbat, dar care nu mai exista decât în inima lui. ştiu sigur că nu voi uita copilăria şi momentele petrecute alături de cei dragi.Oricând mă simt pierdută mă întorc la acele momente în care totul era presărat cu fericire şi râsete.Aceste momente ramân veşnic întipărite în memoria unei persoane şi la care ne vom întoarce fiecare pentru că ne-au ajutat să devenim cine suntem acum.
Ţin minte că şi mămaia mea ne povestea mereu de fraţii ei, deşi nu-i mai văzuse de zeci de ani.Poate pentru unii ar fi fost suficient să uite tot,însă atunci când a venit vremea să îi zicem ultimul adio...fraţii ei au fost toţi prezenţi.
Viaţa ne poate duce oriunde...ne poate face să uităm multe...să nu mai privim un lucru la fel niciodată...însa momentele petrecute în inocenţă şi voioşie...niciodată.Ele ne fac într-un fel să mergem mai departe în speranţa că vom reconstrui acel sanctuar.

Aurelian Andreescu - Copacul

Furtună într-un pahar cu apă...

2008-06-08T22:50:00.004+03:00
...pentru colerici, pentru cei care simt nevoia unei drame în iubire, pentru cei tineri şi neliniştiţi...

Savage Garden-Break Me,Shake Me

Idealul fiecăruia în viaţă...

2008-06-07T10:41:00.009+03:00
Dragii mei, m-am înşelat. Trăim într-o lume foarte sinceră.Da,da...cum aţi auzit.De ce zic asta?Foarte simplu:pentru că am ajuns atât de sinceri încât ştim orice detaliu legat de viaţa vedetelor wanna be.Ştim cele mai ascunse fantezii ale unor anumite dudui, ce maşini sau ce bijuterii şi-au mai achiziţionat.Nu mă înţelegeţi greşit...şi mie îmi place să mai citesc nimicuri din când în când, însă despre ce acţiuni de caritate au susţinut anumite persoane publice, ce melodii au mai compus, ce filme au mai realizat, nu despre ce a mai făcut nu ştiu ce persoană cu iq-ul <= 5 sau ce fantezii sexuale mai are nu ştiu ce don-şoară.
Ce exemplu mai pot avea copii dacă tot ce aud/văd este că trebuie să ai câţi mai mulţi bani şi să fii celebru chiar dacă eşti o formă fără fond? (că tot s-a insistat pe tema asta la facultate).Înainte fetele vroiau să devină avocat,doctor,învăţătoare...astăzi vor să devină Monica Columbeanu, doar doar de vor vrăji un moşulică.Dar să privim partea plină a paharului: persoanele mai în vârstă îşi pot trăi a doua tinereţe alături de aceste fete "deosebite" care întruchipează femeia ideală: frumoase,deştepte şi devreme acasă. (vise plăcute! )
Ce pot să zic...suntem extrem de sinceri unii cu ceilalţi şi avem grijă ca întreaga lume să fie bine informată în legătură cu aceste subiecte de maximă importanţă.

Picătura care a umplut paharul şi a dus la rândurile scrise mai sus a fost următoarea:Striptease la Metrou in Bucuresti

O dedicaţie pentru cine are astfel de aspiraţii.Audiţie plăcută!

Nickelback - Rockstar

Secret garden - Nocturne

2008-06-06T21:29:00.004+03:00
Cum ne aflăm cu toţii în plină sesiune şi stres ( de unde şi denumirea de "stresiune" ),m-am gândit să vă ofer 3:13 minute de relaxare.Această melodie este câştigătoarea concursului Eurovision din anul 1995. Audiţie plăcută!

Pentru cineva care m-a schimbat in bine, dar mai mult in rau...

2008-06-05T23:30:00.003+03:00
Am sa te astept mereu, in gradina sufletului meu
Vezi, iubitule, te astept si acum prin gradina sufletului meu,ma plimb, si stau pe banca
pe care obisnuiam sa stam candva doar noi doi.Acum daca ma uit mai bine
e o ruina, e plina de noroi, gradinii sufletului meu ii lipsesti tu, iubitule, ii lipsim noi doi.
Parca este toamna...de o vesnicie, trandafirii
nostri albi, au culoarea ruginie...dar poate o sa vina primavara...cine stie?
In fiecare dimineata storc norii ochiului meu, cu gandul ca poate am sa salvez gradina sufletului meu...dar sa lupti singur..e greu.
Te astept si acum, chiar daca nu vii..dar vreau sa
mor aici pe banca sufletului meu, cu speranta ..ca poate doar intarzii.
( de o oarecare Mihaela )

Te-am asteptat zile in sir
Fara macar sa vii,
Si viata mea a fost un chin
Plina de ganduri, mii.

Am tot sperat la clipa-ncare
Macar ai sa mai vii,
Zadarnica-a fost asteptarea
Caci nici nu te-ai gandit sa vii.

Nu m-ai iubit, cred niciodata,
Pe cand eu te-am iubit,
Si n-ai sa stii vreodata
Ce mult eu te-am iubit.

Desi speranta m-a lovit,
In inima-mi furata
Nu are rost ca sa mai vii,
Desi n-ai face-o niciodata!

( de Mania Dragos )

Un pic pentru mine, mult pentru tine....

2008-06-05T21:46:00.004+03:00
Cineva mi-a făcut un compliment. Eu m-am regăsit în situaţia de a nu şti ce să zic, întrucât rar mi se fac complimente ( atât de rar încât mi se pare că acea persoană nu ştie ce vorbeşte) şi nu ştiu cum să reacţionez decât să zic un mulţumesc timid. Îmi cer scuze celor care au apreciat ceva în ceea ce mă priveşte şi nu le-am mulţumit corespunzător…vă zic acum: “Mulţumesc !”.
Am învăţat să apreciez fiecare compliment datorită unei persoane înţelepte care mi-a observat reacţia mai sus menţionată şi mi-a zis următoarele: “Draga mea, mulţumeşte celui care îţi zice că eşti draguţă, iubitoare, răbdătoare etc. pentru că nu se ştie cănd te mai întâlneşti cu o astfel de sinceritate din partea cuiva, mai ales din partea unei femei.” ( e drept că fetele sunt mai competitive  ). În ziua de azi un compliment a devenit echivalentul unui avans dăruit celuilalt în această cursă a vieţii. Miza e prea mare pentru a-ţi ajuta rivalul.
Păcat că nu realizăm că ceea ce pentru noi ar fi un efort infim, pentru cel de lângă noi ar putea însemna enorm.

Aretha Franklin - Respect ( pentru băieţii care se plâng că fetele sunt dificile cu mesajul: Rău cu rău, dar mai rău fără rău. :P )

Roger Sanchez - Another chance

2008-06-05T20:46:00.002+03:00

Videoclipul mi se pare foarte reusit.Vizionare placuta!

Jacques Prévert - The Dead Leaves

2008-06-05T00:50:00.003+03:00

Oh I wish so much you would remember
those happy days when we were friends.
Life in those times was so much brighter
and the sun was hotter than today.
Dead leaves picked up by the shovelful.
You see, I have not forgotten.
Dead leaves picked up by the shovelful,
memories and regrets also,
and the North wind carries them away
into the cold night of oblivion.
You see, I have not forgotten
the song that you sang for me:
It is a song resembling us.
We lived together, the both of us,
you who loved me
and I who loved you.
But life drives apart those who love
ever so softly
without a noise
and the sea erases from the sand
the steps of lovers gone their ways

Vrajitorul cuvintelor de Lelia Mossora

2008-06-05T00:44:00.002+03:00

Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele sa cânte
sub frunţi înnegurate...

Te aştept pe tine ,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişeaza pe lănga ziduri
căutând un om...

Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinănd în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.

Unde mă cauţi ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi.

Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.

Ingerul noptii de Elena-Simona Popescu

2008-06-05T00:43:00.003+03:00

M-am trezit teribil de speriată.
Un fâlfâit disperat mă pălmuise rece,
din greşeală.
Îngerul nopţii şi-a cerut scuze de purtarea nefirească
îşi pierduse capul şi căzuse.
Era spart în mii de bucăţi,
o aripă pe covor,
o alta spânzurată de bec în camera mea,
picioare şi mâini sparte, pretutindeni prin casă.
Scâncete de durere vibrau prin pereţi,
obrajii mei erau plini de lacrimile îngheţate şi dulci
ale îngerului desfigurat.
Neputinţa lui mă durea şi mă gândeam cum să îl ajut.
Când tălpile mele precipitate călcaseră prin cioburile inimii lui
îngerul ţipă ascuţit, mai plânse o dată, tremură din toate părţile,
mă privi înduioşat şi muri.

De atunci, casa mea a rămas fără îngerul ei,
înfăşurată în nelinişte şi întuneric,
cu pisici negre, pândind înfometate pe la colţuri,
cu ciori gârbovite, fâlfâind din aripi.

Pisica şi pasărea de Jacques Prevert

2008-06-05T00:37:00.001+03:00
Un sat ascultă cu inima zdrobită
Cântec de pasăre rănită
E singura pasăre din sat
Si singura pisică din sat
Păsării o àripă i-a devorat
Cântul păsării a amuţit
Pisica din tors s-a oprit
Si fulgii de pe bot şi-a curăţit
Iar toată suflarea din sat
S-a pregătit de-nmormântare
Pisica invitată de onoare
Păşeşte-ncet în spatele sicriului ciudat
De o fetiţă-nlăcrimată legănat
De-aş fi ştiut că o să suferi aşa tare
Sopti pisica
Aş fi-nghiţit şi cealaltă arìpă
Si ţi-aş fi povestit
Cum am văzut pasărea zburând parcă
Spre capătul lumii atât de departe
Că nici o pasăre nu poate să se-ntoarcă
Durerea ta nu ar fi fost atât de mare
Ai fi fost numai tristă
Gânditoare
Există o măsură-n toate
Eu m-am oprit la jumătate.

Pentru tine, dragostea mea Jacques Prevert

2008-06-05T00:36:00.002+03:00
Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

Immense et rouge de Jacques Prevert

2008-06-05T00:34:00.002+03:00
Au-dessus du Grand Palais
Le solei d'hiver apparaît
Et disparaît
Comme lui mon coeur va disparaître
Et tout mon sang va s'en aller
S'en aller ŕ ta recherche
Mon amour
Ma beauté
Et te trouver
Lŕ oů tu es.

Copiii care se iubesc de Jacques Prevert

2008-06-05T00:31:00.001+03:00
Copiii care se iubesc se-mbratiseaza in picioare
Langa portile noptii
Si trecatorii care trec ii arata cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Si numai umbra lor
Inlantuita umbra tremura in noapte
Starnind mania trecatorilor
Mania si dispretul lor si rasetele si invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt in alta parte dincolo de noapte
Mult mai presus decat lumina zilei
In orbitoarea stralucire a primei lor iubiri.

Sunt asa cum sunt de Jacques Prevert

2008-06-05T00:25:00.002+03:00

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.

Minciunile de Adrian Paunescu

2008-06-05T00:15:00.002+03:00
Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo
Şi ies campioni mincinoşii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.

Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,
Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.

1984

Analfabetilor de Adrian Paunescu

2008-06-05T00:09:00.002+03:00
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.

1979

Ce simplu mi-ar fi, daca nu te-as iubi de Adrian Paunescu

2008-06-05T00:06:00.003+03:00

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.

(31 decembrie 1996 - 1 ianuarie 1997
Bucureşti)

Alb si negru de Adrian Paunescu

2008-06-05T00:00:00.002+03:00
Încă o noapte albă în contul vieţii gri
Încă un bulgăr negru la muntele de smoală
Încă un om mai crede şi altul îl înşală
Şi „a minţi” se-aude la fel cu „a iubi”.

Nu mai putem distinge minciuna de greşeală?
Ni-i dat să spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum să ducem angoasa mondială?

Ce drept are minciuna să vină între noi?
Dăm pensie la diavoli să ne păzească iadul.
Noi re-nviem şi raiul, şi muntele, şi bradul!
Te-acuz şi-ţi cad în faţă tîrîndu-mă-n noroi.

Noi sîntem programaţii, trimişii, posedaţii
Unui blestem mai mare, mai rău şi mai adînc.
M-a umilit minciuna, pe-a cărei notă plîng.
Strigoii-nstrăinării din casa noastră ia-ţi-i.

Încă o noapte albă, poţi merge să te culci
Te voi iubi de taină, de jale şi de veghe,
Îţi voi fura din vorbe, cercei pentru ureche
Încă o noapte albă, cu negre fructe dulci.

Eu plec nu prea departe, aici, lîngă pădure
Mă întîlnesc cu Shakespeare, un viitor coleg.
Şi într-o tragedie de-a lui am să te leg,
Ca toţi actorii lumii destinul să ţi-l fure.

Prea dulceo! Noapte bună –să visezi că minţi
Şi trează în minciună s-adormi cu foc sub talpă
Să ai o noapte neagră, să am o noapte albă
Tu cu o taină-n suflet, eu cu-n cuţit în dinţi.

(Manifest pentru mileniul trei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984)

2008-06-04T23:44:00.002+03:00
Căci un prieten cand e om, întrece şi pe-un frate.

Oamenii de rând caută numai să petreacă timpul, cei de talent să-l întrebuinţeze.

Niciodată nu este mai injosită specia umană decât atunci când ignoranţa este înarmată cu puterea.

Nu cărţile cresc oameni, ci mamele.

Lacrimile sunt limbajul mut al durerii.

Un bun şi sigur prieten e conştiinţa ta: n-o ucide, ci las-o să moară odată cu tine.

Singura cetate ce nu se poate lua cu sila e sufletul omului.

Talentul se formează în singurătate, iar caracterul în vâltoarea vieţii.

Sunt oglinzi pentru trup,nu sunt oglinzi pentru suflet.

Un suflet e ca un instrument muzical.Falsificat odată va cânta fals toate ariile.

A face pe Prostul la timp potrivit este cea mai mare înţelepciune.

Imn catre necunoscuti de A. E. Baconsky

2008-06-04T23:33:00.001+03:00
Am trait intotdeuna printre oameni umili,
Necunoscuti si mereu contopiti in multime,
Mari si mici, veseli si tristi, urati si frumosi,
Cutezatori si vesnic nelinistiti ca plopii,
Cu pieptul larg intampinand furtunile,
Sau melancolici visand la pierdutele umbre,
Dormitand intre vaga parere de rau
Pentru cele ce n-au fost sa fie
Si calmele sperante viitoare.
Lor le-am fost flaut deznadajduit,
Tulnic de seara lina si fluiera nebuna ;
Razand si plangand, asteptand primavara,
Ghicind ziua dupa formele norilor,
Intorcandu-ma in amurg pe stradute obscure,
Din anii mei o parte i-am petrecut cantand
Imnuri domoale de slava.

Am trait intotdeuna printre oameni umili,
Cei care-nalta orase si schimba temeliile lumii –
Dupa ei vesnic umbla vantul si ploaia
Sarutandu-le urmele. Cu funtea inclinata,
In fata lor marturisindu-mi darul,
Nu strig cuvinte goale, ci-as vrea sa-i simt trecand
Prin visul meu ca printr-un camp deschis
Cu neinsalatoare orizonturi,
Sa treaca mereu chiar daca nu-si vor da seama
Ca merg printr-un tinut ce le apartine.
Numele meu sa treaca intreg asupra lor,
Sa raman ca fantana pierduta in ses,
Pe care nu stii niciodata cine-a zidit-o,
Singura intre cativa ulmi ori salcami,
La rascrucile vremii.
Temei de plans sa nu-i fiu nimaniu,
Ci pururi sa fiu unde sunt – unde-am fost totdeuna,
Prin lume cantaret ratacitor.

Inainte de vreme carunt ca o salcie,
Stau in amiaza zilei uimit de-atata soare,
Si ma intorc mereu pe unde-am fost,
Printre cei fara nume,
Si singur ma confund cu fiecare.

Inima de Octavian Goga

2008-06-04T23:28:00.001+03:00
Biata inima bolnava,
Fagadau la drum de tara,
Cine-si mai aduce-aminte
Cati drumeti te cercetara?

Tu n-aveai zavor la tinda,
Nici scumpete la masura,
Si-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de bautura.
Cum veneau in miez de noapte.
Calatori pribegi in lume,
Toti stapani la tine-acasa,
Rai de plata, buni de glume…
Tu la toti le-ai dat hodina,
Si le-ai dat popas in cale,
Pan’ s-a risipit pe drumuri
Plinul pivnitelor tale.
Azi esti goala si saraca,
Si crasmaru-ti da sa moara,
Cine sa-ti mai treaca pragul,
Fagadau la drum de tara?…

Un trandafir se stinge de Octavian Goga

2008-06-04T23:26:00.002+03:00
Cu trupul biruit de jale
Un trandafir se stinge-n glastra,
Stropindu-si plansul de petale
Pe perinita din fereastra…
Se zbuciuma sarmana floare
Si moare-n patima ei muta,
Ca-n inima de fata mare
O dragoste nepriceputa.
Se zbuciuma si pana maine
Isi scutura podoaba-ntreaga,
Iar mana gingasei stapane
Alt trandafir o sa-si culeaga.
Si rand pe rand au sa mai vie
Tot alte flori in vechea glastra,
Asemeni viselor ce-nvie
Si mor zambind in calea noastra.

Nebunul de George Toparceanu

2008-06-04T23:23:00.002+03:00
Am indragit, fara nadejde,
Pe zana moarta Fericirea.
Sa nu va bateti joc de mine,
Sunt om ca voi in toata firea…
Si-o vad, in fiecare noapte,
Mireasa tanara cum vine;
Ca o vedenie usoara
Incet s-apropie de mine.
Din crestet, valul alb, subtire
De-a pururi fata i-o ascunde.
Prin stravezimea lui, se vede
Zapada formelor rotunde.
In parul lung si negru poarta
Uscate flori de lamaita…
Fiinta-aievea ori parere,
Eu te iubesc de mult, zeita!
Dar ochii tai, ascunsi vederii
Nu vor, cu dulcea lor otrava,
Sa-mi vindece durerea-nfipta
Adanc, in inima bolnava.
O, vino, vino mai aproape,
Arunca valul de pe fata!
Sa simt fiorul sarutarii,
Sa te cuprind odata-n brate!…

De la-nceput ti-am fost ursita,
Dar o putere ne desparte
Si ne-a menit sa fim, iubite,
In veci aproape si departe.
Pierdut esti pentru totdeauna,
De-mi ceri sa-ti dau o sarutare,
Ca, daca ma cuprinzi in brate,
Ca fumul, trupul meu dispare.
E vai de cel ce-n viata asta,
In suflet, taina mea o poarta.
Cand toti vor crede ca sunt vie,
El singur stie ca sunt moarta!…
…………………
Plutind, porneste pe alee,
S-ascunde-n umbra de palate
Si sta, o clipa, langa banca
Unei perechi inamorate…
In cimitir acuma intra,
O vad cum trece inainte:
O aratare luminoasa
Pasind incet peste morminte.
Si-n colt m-asteapta lang-o groapa:
E amagirea cea din urma…
Cu bratele intinse dornic,
Alerg… Puterea mi se curma…

Regret de George Bacovia

2008-06-04T23:19:00.002+03:00
De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...

Lacustra de George Bacovia

2008-06-04T23:17:00.001+03:00
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

Pata neagră pe curcubeu....

2008-06-04T21:03:00.003+03:00

Mergi pierdut printre mulţime simţind că eşti singurul care nu ştie ce să facă, care dezamăgesc prin fiecare decizie luată.Mergi şi nu ştii încotro te îndrepţi, fiecare pas este făcut din inerţie, nu îţi doreşti decât să te opreşti puţin şi să tragi aer în piept...dar nu poti pierde nici măcar o secundă, trebuie să ţii pasul cu ceilalţi.Simţi multe, dar cine te poate întelege, cui te poţi confesa? Nimănui.Nimeni nu te poate înţelege.Pentru ei eşti ceva ieşit din comun.Trebuie să te schimbi!Dar cum poţi schimba tot ce eşti tu, tot ceea ce crezi? Cum poţi renunţa în a mai fi tu? De ce nu pot întelege oare ei că nu e vina ta că te-ai născut diferit şi că nu vrei decât să găseşti o clipă de linişte şi fericire în tot acest haos? Nu vrei să deranjezi pe nimeni, dar simţi că ai obosit să te lupti, te simţi neputincios, simţi cum ei îţi caştigă sufletul. Luptă!!! Atunci când renunţi la luptă, atunci poti fi sigur că ai pierdut bătălia şi te-ai dezamăgit pe tine însuţi...

(fotografia aparţine companiei Benetton)

Strategia sentimentelor...

2008-06-04T21:01:00.002+03:00
Mă aflam astăzi într-un mijloc de transport în comun şi am auzit o fetiţă de 5 ani spunându-i mamei ei, că este îndrăgostită, cu o nonşalanţă care parcă îmi era cunoscută, dar am rătăcit-o, cumva, prin gânduri.Oare când am încetat în a ne exprima sentimentele fără interes sau fără a gândi în ce fel ne poate afecta imaginea sau mândria?În ce moment au devenit propriile noastre sentimente componente ale unei strategii?Oare nu era mai simplu să zicem fiecare ce simţim fără a complica şi mai mult lucrurile? Se pare că toti suntem victimele fricii de a nu oferi mai mult decât primim, de a nu ne deschide ca o carte în faţa unui cititor incapabil să ne descifreze.Am fost puţin invidioasă pe acea fetiţă gândindu-mă că am fost şi eu odată ca ea, dar m-am pierdut în drum spre maturitate.Putem găsi scuze numeroase pentru această schimbare, însă soluţii pentru a reveni la inocenţa ce ne caracteriza copii fiind ,abia.Îi felicit pe cei care au curajul de a-şi asuma riscuri şi îi încurajez pe cei care nu au să o facă înainte de a ajunge să trăiască cu regrete.În ceea ce mă priveşte, îmi rămâne doar să mă ghidez după zicala: "Omul e dator să încerce" şi să sper că atunci când mă arunc în prăpastia riscului să fie cineva acolo jos să mă prindă...e tot ce-mi stă in putinţă să fac .

A fost odată ca niciodată...(un omagiu adus copilăriei)

2008-06-04T20:57:00.004+03:00

....eram trei suflete inocente pe o bancă care au îndrăznit să împartă un vis.În sanctuarul nostru puteam juca orice rol, ferite de ochii critici din jur.Puteam fi printese ce zburau până la palatul lor în cer într-o caleaşcă trasă de cai cu aripi, să dăm viaţă unor pungi şi cârpe sub formă de păpuşi, să luăm interviu copacilor,gâzelor, animalelor, să cucerim dealuri prin plimbările aventuroase în satele vecine, să fim doctoriţe pentru căţei aplicându-le tratamente capilare cu cocolino, să ne imaginăm că furtuna e un duşman aprig pe care reuşeam de fiecare dată să-l biruim, să ne confecţionăm propriile fântâni arteziene în zilele toride, să iubim dezinteresat doi ochi căprui .Eram nişte copile protejate de dragostea mămăiţei noastre dragi...nişte naive care au împărţit un trecut glorios...

Ode to my family - Cranberries

S.O.S

2008-06-04T20:45:00.003+03:00

....stau şi mă uit la tine şi văd cum te stingi câte puţin.De unde stau eu văd totul în juru-ţi prăbuşindu-se.Pun pariu că nimic nu e cum ai plănuit, pare că te pierzi tot mai mult şi iţi e din ce în ce mai greu să gaseşti drumul spre mine...Eşti partea tăcută din mulţime,treci în viaţă cu focul speranţei tot mai slăbit.Încerc să te fac să-ţi revii, dar de unde stau eu nu te pot ajuta.Te rog...revino-ţi.Sunt aici...aşteptându-te să mă primeşti din nou lângă tine...De fiecare dată când renunţi simt cum o parte din mine piere...Te rog adu-ţi aminte de mine, căci eu nu am uitat de tine...m-am născut odată cu tine,sunt o parte din tine...sunt Visul tău...şi nu pot face altceva decât să te astept...

Un cuvant de Vincze Farago Zsolt

2008-06-04T20:22:00.001+03:00

Un cuvant , atat iti cer , sa-mi alini sufletul cu el ...
E deja asa de greu , fara tine , fara glasul tau ,
Care sa umple atmosfera de bucurie fara margini ...
Mereu astept , mereu tot sper , ma uit la cer ,
Sper sa te vad , sa te gasesc , poate esti acolo ,
Printre stele , foarte mult semeni tu cu ele ...
De ce mi-e dat sa sufar in asa fel , sa nu stiu
Unde sa te gasesc , unde te afli , am multe sa iti spun ...
Desi nu stii , poate ai vrea sa afli , ce cred eu ,
Ce simt pentru tine , ce port cu mine in suflet ,
Ce imi da speranta pentru o noua zi ,
Ce simt eu cu adevarat , pentru tine , intotdeauna ...
E acea scanteiere ce o am in ochi , cand te vad ,
Cand as putea glasul sa ti-l aud , sa stiu cum esti ,
Sa raman acolo , pe veci impreuna , pe veci de nedespartit ...
Multe ganduri ma cuprind , stau si astept , nu stiu ce sa fac ,
Nu vreau sa gresesc , e atat de greu sa traiesc
Cand stiu ca am gresit , si te-am pierdut , pe tine ,
Te-am pierdut luminii , te-ai dus de langa mine ,
Asa ceva sper a nu se intampla , de mine va depinde totul ,
In mintea mea se vor da batalii , luciditatea sper a nu imi pierde ...
Dar totusi sper , si stiu cu adevarat , ca nu se va intampla , asa ceva ,
Ceva rau , ceva dezastruos , cuiva ca mine , un simplu om ,
Unui om ce spera , unui om ce merita a avea ,
Macar pentru un moment , o clipa de fericire .
Cu simple cuvinte nu pot sa iti spun , tot ce simt ,
Tot ce imi doresc , doar daca te vei uita in ochii mei ,
Sa vezi cum arata , o privire pierduta in spatiul fara margini ,
O privire pierduta in imaginare , intr-un frumos vis ,
Acea expresivitate ce sper a o intelege ...
Imi doresc deja prea multe , numai pentru mine vreau ,
Asta e iluzia ce multi au crezut-o , ei nu vor sa vada ,
Care e scopul meu cu adevarat , doresc sa te ajut ,
Doresc sa te iubesc , doresc sa iti spun
Tot ce se poate spune pentru ca , intr-un moment ,
Veselia si visarea sa iti cuprinda viata , sa fii fericita .
Desi e greu , acum astept , acum eu doresc ,
Sa vina noaptea , sa te vad iar , acolo printre stele ...

Retro de Mihai C. Petrian

2008-06-04T20:05:00.001+03:00

viaţa noastră decupată din anii optzeci
cine-o mai ştie
frumoasele vedete ale căror trecători sigur am fost
purtai rochii negre care-ţi dezveleau gleznele
atât cât să se ştie doliul imaginar
o suferinţă pe care n-o puteam înţelege
şi asta se confunda tot mai mult cu respect
era o vară târzie
phil collins îţi umezea ochii
îi ştergeai pe furiş

cum să-ţi spun acum ce înseamnă
au trecut ani
copilele acelea din parc ne-au privit
ne-au legănat mersul în ochii lor
de cântar al lucrurilor mărunte şi efemere
au spus că suntem frumoşi
te-am tras mai aproape
să nu se dezlipească fericirea de noi
ai privit în cealaltă parte
să înţeleg că numai tu eşti

Nemultumirea reginei de Andrada Ianosi

2008-06-04T18:36:00.001+03:00

ştii că rocadele sunt interzise când eşti în şah
şi totuşi e exact ceea ce faci
fără reguli. aşa ne-am înţeles încă de la deschidere
( şi trebuie să recunosc că deschiderea ţi-a fost excepţională
gambitul reginei – victorie asigurată )
dar uneori mi-e greu să-ţi urmăresc jocul.
ultima oară aproape renunţasem la luptă
cred că nu-mi păsa prea mult de pionii ce aveam să-i pierd
sau de ceea ce urma să câştig
tot ce am vrut a fost să-mi spui
„bună mişcare, draga mea”
şi poate să-ţi propun remiză
nu . nu suport să-ţi fiu împotrivă
nu-ţi suport mişcările lente
privirea din ochii tăi mânia posesivitatea ta
îmi fac nebunii să danseze
nu sunt tare ca piatra
nici măcar şireată ca cei de lângă nebuni
sunt doar o Regină ce şi-a jertfit consortul
şi tu nu vezi